SFINTII PARINTI INDRUMATORI PE CALEA ORTODOXIEI

Rugaciunea incepe prin rostirea simpla uneori mecanica, a formelor si formulelor cunoscute ca adresare catre Dumnezeu, pentru ca mai apoi, prin curatirea de patimi si practicarea virtutilor, prin inaintarea in experierea ei catre formele cele mai inalte, sa devina rugaciune continua, neintrerupta si neincetata.
Avva Filimon ne recomanda sa tinem permanent rugaciunea in inimile noastre si, fie ca mancam, fie ca bem, fie ca ne aratam dragostea fata de semeni, pe drum sau in casele noastre, sa avem cugetarea treaza si mintea neratacita, rostind si meditand la rugaciune.
Focul rugaciunilor catre Dumnezeu si sfanta meditatie a cuvintelor lui Duhului sa arda pururea pe altarul sufletului tau.( Ioan Carpatinul)
In general SFINTII PARINTI vorbesc despre rugaciunea dupa randuiala si despre rugaciunea libera. Cea dintai este savarsita la momente stabilite si intrate in practica bisericii. Cea libera, nu este legata de circumstante de timp sau de loc, ci doar de mod. Scopul ei este de a pastra gandul la Dumnezeu intre momentele in care nu se savarseste rugaciunea ” canonica”, de a umple timpul dintre aceste rugaciuni dupa randuiala, cu meditarea la Dumnezeu. Rugaciunea libera se savarseste oricand sufletul simte nevoia de a vorbi cu Dumnezeu, cand se aprinde dorul de desavarsire.
Cand te trezesti in fiecare zi dimineata, inainte de a te apuca de lucrul de mana, cugeta la cuvintele lui Dumnezeu. Iar de este ceva de facut inainte, fie patul, fie de spalat niscai vase, fie orice alt lucru, fa aceea cu toata sarguinta, fara zabava.(Isaia Pustinicul)
Acela ce vrea sa ajunga la nepatimire, trebuie sa se indeletniceasca de dimineata cu rugaciunea si cu linistea mintii. In ceasul dintai, sa se roage cu dinadinsul; intr-al doilea, sa citeasca; intr-al patrulea, sa se roage; intr-al cincilea, sa citeasca; intr-al saselea, sa cante; intr-al saptelea, sa se roage; intr-al optulea, sa citeasca; intr-al noulea, sa cante; intr-al zecelea, sa manance; intr-al unsprezecelea, sa doarma; intr-al doisprezecelea, sa cante cele de seara. (Sf. Grigorie Sinaitul).In ceea ce priveste rugaciunea din timpul noptii, ea este de trei feluri: pentru incepatori, pentru mijlocii si pentru desavarsiti. Cei dintai sa doarma jumatate de noapte si jumatate sa privegheze, fie de seara pana la miezul noptii fie de la miezul noptii pana dimineata; cei mijlocii sa privegheze de cu seara un ceas doua, apoi sa doarma patru ceasuri si apoi sa se scoale la utrenie si sa se roage sase ceasuri pana dimineata; pe urma sa cante ceasul intai si sa se linisteasca… Iar cei desavarsiti sa stea toata noaptea in picioare si sa privegheze.
Orice timp “mort” duhovniceste , trebuie umplut cu rugaciunea scurta: Doamne Iisuse Hristoase , Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa”.
Gandurile noastre pot fi incarcate de sens si finalitate duhovniceasca prin rugaciune staruitoare si curata.
Rugaciunea umple viata omului de harul dumnezeiesc, incat el ajunge sa traiasca totul ca pe o rugaciune, are o atitudine liturgica fata de tot ce-l inconjoara. el vede prin lumina duhovniceasca a rugaciunii adevarate, gandeste in logica rugaciunii, traieste in duhul si respiratia rugaciunii.RAIUL RUGACIUNIIPREOT IOAN C. TESU