SFINTII PARINTI INDRUMATORI PE CALEA ORTODOXIEI

Este aceasta un indemn sau o porunca?
Raspundem: este o porunca si crestinul care calca porunca pacatuieste si este vrednic de osanda.
Citirea zilnica din Sfanta Scriptura nu e numai treaba calugarilor sau a sectarilor. Fiecare familie trebuie sa aiba in casa sau pe masa sa Cuvantul lui Dumnezeu asezat in Sfanta Scriptura. Asa cum gospodarul se straduieste sa aiba zilnic pentru sine si ai sai bucata de paine sau de mamaliga pentru indestularea foamei celei trupesti tot sa crestinul crestin isi hraneste inima si sufletul cu painea cea din cer a Cuvantului lui Dumnezeu
Se poate implini aceasta porunca? Hotarat ca da! Spre acest scop avem carti din Sfanta Scriptura pentru citirea zilnica.
Asa sunt catismele psaltirei precum si partile din Sfanta Evanghelie si din Apostol.
Dintre toate cartile pe care le avem in graiul nostru romanesc psaltirea s-a tiparit pana in agust 1949 de 108 ori. Nici o alta carte nu a fost atat de citita si raspandita, se cuvine si trebuie sa continue si azi a fi una din cele mai gustate carti impreuna cu toate celelalte ce alcatuiesc Sfanta Scriptura.
Sfantul Ioan Gura de Aur in talmacirea sa la Evanghelia de la Matei spune ca o mare greseala este a crede ca citirea din sfanta Scriptura este buna numai pentru calugari.
Crestinii cei din lume au chiar mai mare trebuinta de aceasta. Caci cei ce sunt in vartejul luptei, zilnic sunt raniti si zilnic au nevoie sa-si lecuiasca ranile. A nu citi cartile care cuprind cuvantul lui Dumnezeu este un lucru neinchipuit de rau iar mai rea si mai pagubitoare este ca o asemenea citire este nefolositoare de prisos.
Iar cate s-au scris mai inainte, spre invatatura noastra s-au scris ca prin rabdare si mangaierea scripturilor nadejde sa avem. (Epistola catre romani, 15,4)
Daca Scripturile sfinte cu acest scop s-au scris, crestine citeste-le.

Batranul Porfirie zicea: ” Atunci cand Hristos vine sa umple toata casa inimii noastre, toate problemele, toate ratacirile, toate nelinistile dispar. Si pacatul, de asemenea, dispare. ”

Lupata spirituala trebuie dusa cu zel. Batranul Antim zicea: “Zelul si nepasarea sunt doua mijloace puternice. Unul ne uneste cu Dumnezeu si celalalt ne separa. Zelul este un fier incins, nepasarea este un fier rece: oricat de tare ar lovi fierul in fierul rece, nu poate face ceva din el, pe cand fierul incins este usor de modelat. ”

Cunoasterea de sine il face pe om intelept. Batranul Iosif zicea:
“Cunoasterea de sine il face om mult mai intelept decat alti oameni. El devine smerit si in acelasi timp primeste harul Sfantului Duh.”

La intrebarea dificila de ce oamenii nu devin sfinti?, Batranul Filotei raspunde: ” Responsabilitatea ne revine noua insine. Intai proastei noastre dispozozitii apoi neglientei si lenei noastre, in al treilea rand slabei noastre iubiri de Dumnezeu sau lipsei ei, in al patrulea rand iubirii noastre fierbinti catre mamona, atasamentului fata de bunuri materiale si inclinatiei noastre catre lucruri josnice”

I.P.S Arhiepiscop ANDREI de Alba Iulia, Pledoarie pentru o viata morala curata

Ca sa te indrepti si sa devii crestin adevarat, om al lui Hristos, sa ai mereu inaintea ochilor tai duhovnicesti viata Sa, privind-o adesea si urmand exemplul Domnului tau. Daca inima ta, stricata fiind, se impotriveste sileste-o si convinge-o sa urmeze minunatele virtuti ale lui Hristos.
Adesea sa te privesti in oglinda, sa vezi de nu cumva esti murdar pe fata. Iar de vezi vreo murdarie degrab o spala . Oglinda a sufletului sa-ti fie viata fara de pacat a lui Hristos. Priveste-te adesea in ea ca sa vezi care este starea sufletului tau. . Vrea sufletul tau ceea ce vrea Hristos? Face sufletul tau ceea ce a facut Hristos pe cand se afla pe pamant? Tot ceea ce vezi in sufletul tau ca potrivnic vietii lui Hristos, ca pe o murdarie curata prin pocainta si zdrobirea inimii.
Hristos a dipretuit in lumea aceasta slava, cinstirile si bogatia, desi le putea avea pe toate, ca Domn a toate cate sunt. Oare nu cumva tu cauti a dobandi slava, cinstiri si bogatie in lumea acaeasta.
Hristos a trait in lume in deplina smerenie. Tu insa nu traiesti in egoism si lux?
Hristos este bun si milostiv. Nu cumva tu dusmanesti pe cineva tinand minte raul? Hristos nu invinuia cand era invinuit. Dar tu, nu cumva osandesti pe cel ce te-a osandit sau lucru si mai cumplit nu cumva il invinuiesti pe cel ce nu ti-a facut rau niciodata?

Te pot numi escroc, desfranat, hot si in alte feluri. Tu urmeaza lui Hristos. Hristos era bland celor ce vorbeau de rau. Oare nu cumva tu il vorbesti de rau pe cel ce te ocaraste. Hristos nu s-a razbunat pe nimeni nicodata, desi putea sa-I distruga pe toti vrajmasii Sai intr-o clipita.
Hristos toate le rabda. Insa tu, nu cumva cartesti si te razvratesti, cand te impresoara necazurile si tristetea?
Astfel sa compari mereu viata cu cea a lui Hristos. Si, asa cum privesti in oglinda, tot asa pune-ti inaintea sufletului oglinda vietii neprihanite a lui Hristos. Tot ce vezi potrivnic acesteia, straduieste-te sa indrepti si urmeaza pilda Sa.
Cel ce vrea sa traiasca in vesnicie impreuna cu El trebuie sa Il urmeze pe Hristos. Cel ce vrea sa se desfateze cu slava Sa , trebuie ca in aceasta viata sa se asemene lui Hristos. NU intamplator a spus Hristos: “Caci v-am dat pilda, ca precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi” (Ioan 13, 15) si “ cel care nu-si ia crucea si nu-mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei 10.38)

Cugeta bine la aceste cuvinte. Vei pricepe si te vei incredinta ca cel ce vrea sa se mantuiasca si sa intre in vesnica Imparatia Sa trebuie sa-I urmeze lui Hristos. Asculta ce a spus Domnul: “Oile mele asculta glasul meu, si Eu le cunosc si ele vin dupa Mine si Eu le dau viata vesnica” ( Ioan 10, 27-28).
Crestine cumplit de adevarat este acest cuvant. De vei cugeta tu insuti la cuvintele acestea alea lui Hristos, te vei incredinta ca sunt adevarate.
Iubite crestine trebuie sa mergi pe drumul cel drept, daca vrei sa ajungi la viata vesnica. Care este insa drumul drept? Acela in care ai ca pilda viata lui Hrisos. Vietuieste astfel si te vei mantui.
SFANTUL TIHON DIN ZADONSK , Trepte catre cer

Vai, ticaloase suflete, acestea intelegandu-le, pentru ce esti fara de grija? Uiti CE Pentru ca un nesimtitor si inca mai pacatuiesti? Pentru ce cu amar nu te tanguiesti, fiind sub judecata, Pana, vreme este ca sa ti sa primeasca Lacrimile? Vai, ticaloase suflete, cat vei plange acolo Zilele si ceasurile PE de îngrijire în deşert le-ai cheltuit? Căci, iata, ne-a spus Domnul Aceste putine zile de lupta si in fiecare zi ne biruim si netrebnici ne facem. Vai, ticaloase suflete, cat vei plange cu amar urland de durere, cand vei vedea ca se incununeaza CEI CE pana la sfarsit au suferit infranarea si stralucesc ca soarele si sunt adusi în Imparatie ce ramane de-a pururi, iar tu, pentru Lene, vei fi dus la durere si rusine.

Ineleg faptele mele eu, neferictul, si tremura sufletul meu. Vad nepasarea mea si tremura oasele mele. Vad lenea mea si inima mea se chinuieste. Vai mie, nefericitului, ma tem sa nu aud glasul acela infricasator: “nu va cunosc pe voi”. Sa nu aud hotararea aceea infricosatoare: “duceti-va de la Mine”. Sa nu fiu trecut in partea cea de-a stanga si in randul caprelor sa fiu asezat. Sa nu ma alunge cu sabia ingerul in gheena crud si nemilostiv. Sa nu fiu trimis in focul cel nestins cu cei ce si-au primit de aici bunatatile, iubitor de placeri fiind. Sa nu fiu osandit cu cei mandri, mandru fiind, in intunericul cel mai dinafara, unde sunt plangerea si scrasnirea dintilor. Nu in locul celor ce asteapta a capata, peste nadejde, sa dau de munci nemuritoare, unde cu desavarsire nu este picatura de apa sau alta oarecare slabire, ci intuneric si stramtorare, glasuri de tanguire si plangere nemangaiata, foc intunecos si nesfarsit si cu adevarat moarte fara de moarte.

DOXOLOGIE
Asculta mai multe audio Diverse