SFINTII PARINTI INDRUMATORI PE CALEA ORTODOXIEI

Vai, ticaloase suflete, acestea intelegandu-le, pentru ce esti fara de grija? Uiti CE Pentru ca un nesimtitor si inca mai pacatuiesti? Pentru ce cu amar nu te tanguiesti, fiind sub judecata, Pana, vreme este ca sa ti sa primeasca Lacrimile? Vai, ticaloase suflete, cat vei plange acolo Zilele si ceasurile PE de îngrijire în deşert le-ai cheltuit? Căci, iata, ne-a spus Domnul Aceste putine zile de lupta si in fiecare zi ne biruim si netrebnici ne facem. Vai, ticaloase suflete, cat vei plange cu amar urland de durere, cand vei vedea ca se incununeaza CEI CE pana la sfarsit au suferit infranarea si stralucesc ca soarele si sunt adusi în Imparatie ce ramane de-a pururi, iar tu, pentru Lene, vei fi dus la durere si rusine.

Ineleg faptele mele eu, neferictul, si tremura sufletul meu. Vad nepasarea mea si tremura oasele mele. Vad lenea mea si inima mea se chinuieste. Vai mie, nefericitului, ma tem sa nu aud glasul acela infricasator: “nu va cunosc pe voi”. Sa nu aud hotararea aceea infricosatoare: “duceti-va de la Mine”. Sa nu fiu trecut in partea cea de-a stanga si in randul caprelor sa fiu asezat. Sa nu ma alunge cu sabia ingerul in gheena crud si nemilostiv. Sa nu fiu trimis in focul cel nestins cu cei ce si-au primit de aici bunatatile, iubitor de placeri fiind. Sa nu fiu osandit cu cei mandri, mandru fiind, in intunericul cel mai dinafara, unde sunt plangerea si scrasnirea dintilor. Nu in locul celor ce asteapta a capata, peste nadejde, sa dau de munci nemuritoare, unde cu desavarsire nu este picatura de apa sau alta oarecare slabire, ci intuneric si stramtorare, glasuri de tanguire si plangere nemangaiata, foc intunecos si nesfarsit si cu adevarat moarte fara de moarte.

DOXOLOGIE
Asculta mai multe audio Diverse

Vai mie, Doamne, ca adesea m-am bucurat de harul Tau, mi-ai daruit luminarea cunostintei, m-ai calauzit in caile vietii si alte foarte multe binefaceri mi-ai daruit.
Dar eu, ticalosul, pe toate acestea uitandu-le, m-am aratat nedrept fata de Binefacatorul, pacatuind mai rau ca inainte. Vai mie, Doamne, ca in judetul constiintei mele, fara vreun calau, pururea ma invinuiesc pe mine, atat cand aleg eu, nebunul, placeri si patimi in locul fricii si dragostei Tale, cat si cand ocarasc indraznirea inimii mele si cersesc harul Tau si ma vad jalnica priveliste sfintilor Tai ingeri.
Ci Tu, Doamne, ca un milostiv si rabdator al raului, indura-Te spre mine, cel ce sunt pomenitor de rau si nemilostiv, si ma milueste pe mine, cel nesimtitor si iubitor de sine-mi, Preaindurate, pe mine, cel ce m-am orbit cu placerile si cu patimile. Miluieste-ma pe mine, cel ce pe dinafara- smerit cugetator, iar cu sufletul- inalt cugetator. Miluieste-ma pe mine, cel ce din nepasare ramas inapoi cu infranarea si departe fiind de patrie. Miluieste-ma pe mine, cel dispretuitor si fatarnic, cel limbut si raspandit, mincinos, fur si lacom Miluieste-ma pe mine, cel nemilostiv si neidurat, ca nevrednic sunt de orice mila eu, nefericitul. Miluieste-ma pe mine, cel ce in pacate toata viata mea am cheltuit-o si mai presus decat tot omul am intaratat bunatatea Ta. Caci daca pana si la cuvant nefolositor si cugete murdare, si pana la viclene aduceri aminte sta inainte infricosatoare cercetare, ce aparare voi avea eu, miselul, pentru asemenea si atat de mari spurcari ale mele? De ce iertare sa ma invrednicesc, greutate de faradelegi zacand imprejurul meu si netanguindu-ma cu amar spre a ma pocai cum trebuie? Indura-Te, dar, spre mine, cel nemintos, si daruieste-mi, Datatorule de viata, pocainta si lacrimi neincetate, ca de aici sa ma plang pe mine si sa capat indurare, in ceasul acela infricasator fiind fara aparare.

Ceasul VI
Asculta mai multe audio Diverse

Iata Doamne, inaintea ochilor am negraita Ta indelunga rabdare si greselile cele nenumarate. Da-mi Stapane, umilinta si lacrimi ochilor mei, ca sa ma plang pe mine ziua si noaptea in toata viata mea, ca sa aflu mila cel ce sunt fara aparare, cand va tremura tot sufletul la sederea Ta de fata cea infricosatoare, cand se vor face descoperirea si aratarea celor in ascuns lucrate, cand, vadirea gandurilor si cercetarea aducerilor aminte si mustrarile constiintelor si pedepsele nemuritoare ale dispretuitorilor care ca mine au lepadat sfintele si mantuitoarele Tale porunci, cum oare ma voi afla eu pacatosul, in ceasul acela infricosator, cand te vei pogora Tu, Judecatorul, cu mania si cu urgia nesuferita?
Cand va tremura tot pamantul ca apa marii si muntii vor fi vazuti ca se topesc ca ceara de la fata focului, iar marea se va zbarli si se va micsora foarte de frica slavei Tale? Cum oare ma voi afla eu, pacatosul, cand ne vom infatisa fiecare rusinos, insufland privitorilor mila, plecat cu genunchii si mainile si dureros la certarea cu de-amanuntul a celor petrecute intre noi pana si a miscarilor mintii? Vai mie, cine oare nu se va invinui pe sine in infricosatul ceasul acela? Ca nu se va indrepta inainta Ta nimeni dintre cei vii. Nici ingerii nu sunt fara prihana inaintea maretiei Tale, caci si cei puternici puternic vor fi cercetati; si caruia s-a dat mult mult i se vacere. Si, pe cat cineva impartasit fiind de binefaceri a pacatuit, pe atata cu dreptate va suferi pedepse de la Tine Dreptule Judecator.