SFINTII PARINTI INDRUMATORI PE CALEA ORTODOXIEI

Mi-aduc aminte de pacat

Mereu mi-aduc aminte:

Ca legea Ta eu am calcat

Sunt pacatos… sunt vinovat,

Mi-aduc aminte de pacat

Si-n lacrimi gem, Parinte…

De-atatea ori m-am razvratit

Pacatului doar prada,

Ca un nebun eu Te-am hulit,

Din casa Ta eu am fugit,

De atatea ori m-am razvratit

Si focul sta sa cada….

Mi-aduc aminte si suspin

Pacatul ma-nfioara;

De rani mi-i trupul astazi plin

Si ca talharul Doamne vin,

Mi-aduc aminte si suspin

Azi vad ce-am fost…azi vad ce sunt

Sarac si praf si fum:

Cenusa-s anii mei si vant…

De mine Doamne ma-nspaimant

Cand totu-i praf,

Cand totu-i scrum,

Nevrednic mila ta o cer,

Indura_te ca pier…

C-tin Goran

Oare cati dintre noi pot intelege libertatea morala in adevaratul sens al cuvantului. Nu e asa putin ciudat ca fiind fiinte spirituale refuzam sa traim in libertate si ne place robia? Pentru a fi liberi ar trebui sa ne asiguram curatenia sufletului si independenta fata de patimi. 

Darul libertatii, spune parintele Ilarion Felea in Duhul adevarului, este cel mai sublim dar, cel mai compatibil cu demnitatea de om, de faptura spiritual corporala si etica menita  sa stapaneasca pamantul. Insa pe de alta parte tot in darul libertatii se intampla caderea oamenilor si a ingerilor. Omul este creat liber , este autorul faptelor sale, este croitorul destinului sau si in acelasi timp este responsabil pentru ceea ce face cu viata lui. Adam si Eva puteau sa nu pacatuiasca, erau liberi, insa au facut-o. De aici putem trage concluzia ca “abuzul de libertate naste raul si suferinta, ca raul este pacatul si pacatul este abuzul de liberate”.

Acelasi parinte spune: fara indoiala libertatea  nu este numai originea raului ci si a binelui. Fara libertate nu este nici bine nici rau. Fara libertate nu este nici initiativa , nici raspundere, nici bucuria de crea nici placerea de a lucra. fara libertate viata omului  ar fi numai munca , truda de sclav si osteneala fara multumire.  Asadar binele si raul stau in puterea creatoare a spiritului liber

Sa ne rugam Mantuitorului pentru libertatea noastra si asa prin jertfa Sa suprema sa ne daruiasca curatenia si independenta fata de patimi. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Amin!

Un articol inspirat din ” Duhul Adevarului de Parintele Ilarion Felea.

Cine vrea sa fie auzit de Dumnezeu in rugaciunile sale, acela va trebui sa-L asculte pe Dumnezeu in poruncile Sale.
Primeste-l pe Datatorul de Lege- Dumnezeu- si El te va primi pe tine, cel ce te rogi Lui.( Sfantul Nil Sinaitul )

Dumnezeu este mare in sine insusi, Dumnezeu este mare in lucrurile Sale. In Sine insusi Dumnzeu este Fiinta infinita, Perfectiune fara margine. Vesnicie fara sfarsit, Frumusete fara amestecare, Dumnezeu ne este inaccesibil. “ El locuieste, zice apostolul , in lumina neapropiata “.
“Nimeni nu l-a vazut pe Dumnezeu, nici nu poate sa-L vada”. Si “Nimeni nu cunoaste pe Dumnezeu decat Fiul”
– Insa acest Dumnezeu, atat de mare, atat de inaccesibil in El insusi, a socotit demn sa ni se arate noua sub valul lucrurilor create, si daca maretia lui cea intima ne scapa, maretia pe care o imbraca lucrurile sale ni-l fac cunoscut in mod minunat.
Dumnezeu este mare. Dumnezeu este atat de infinit, de inalt mai presus decat orice inteligenta create pe care niciodata, nici in cer nici pe pamant, nici un altul decat Dumnezeu nu o va putea patrunde in mod adecvat acea Esenta divina.
Dumnezeu atunci ne va ramane complet necunoscut? Viata Sa intima ne va fi un mister inaccesibil?
NU. Fara sa ne dea de la sine insusi o cunoastere adecvata, Dumnezeu a socotit demn ca sa ne descopere taina vietii Sale interioare. Nici o fiinta creata nu va cuprinde complet pe Dumnezeu.
(Sfantul Ioan Gura de Aur, Bogatiile oratorice, maretia lui Dumnezeu )

In timpul noptii, laude Domnului,
De la cei ce-n glas se inalta,
Iar Domnului Mantuitorului,
Slava Treimii si-a noastra speranta.

Pe Tatal si Hristos sa ii rugam,
Pe Sfantul Duh al Tatalui,
Deplina biruinta sa cantam,
Sa fim invingator dusmanului.

Sfantul Ambrozie al Milanului, Imn de dimineata

Este aceasta un indemn sau o porunca?
Raspundem: este o porunca si crestinul care calca porunca pacatuieste si este vrednic de osanda.
Citirea zilnica din Sfanta Scriptura nu e numai treaba calugarilor sau a sectarilor. Fiecare familie trebuie sa aiba in casa sau pe masa sa Cuvantul lui Dumnezeu asezat in Sfanta Scriptura. Asa cum gospodarul se straduieste sa aiba zilnic pentru sine si ai sai bucata de paine sau de mamaliga pentru indestularea foamei celei trupesti tot sa crestinul crestin isi hraneste inima si sufletul cu painea cea din cer a Cuvantului lui Dumnezeu
Se poate implini aceasta porunca? Hotarat ca da! Spre acest scop avem carti din Sfanta Scriptura pentru citirea zilnica.
Asa sunt catismele psaltirei precum si partile din Sfanta Evanghelie si din Apostol.
Dintre toate cartile pe care le avem in graiul nostru romanesc psaltirea s-a tiparit pana in agust 1949 de 108 ori. Nici o alta carte nu a fost atat de citita si raspandita, se cuvine si trebuie sa continue si azi a fi una din cele mai gustate carti impreuna cu toate celelalte ce alcatuiesc Sfanta Scriptura.
Sfantul Ioan Gura de Aur in talmacirea sa la Evanghelia de la Matei spune ca o mare greseala este a crede ca citirea din sfanta Scriptura este buna numai pentru calugari.
Crestinii cei din lume au chiar mai mare trebuinta de aceasta. Caci cei ce sunt in vartejul luptei, zilnic sunt raniti si zilnic au nevoie sa-si lecuiasca ranile. A nu citi cartile care cuprind cuvantul lui Dumnezeu este un lucru neinchipuit de rau iar mai rea si mai pagubitoare este ca o asemenea citire este nefolositoare de prisos.
Iar cate s-au scris mai inainte, spre invatatura noastra s-au scris ca prin rabdare si mangaierea scripturilor nadejde sa avem. (Epistola catre romani, 15,4)
Daca Scripturile sfinte cu acest scop s-au scris, crestine citeste-le.

Batranul Porfirie zicea: ” Atunci cand Hristos vine sa umple toata casa inimii noastre, toate problemele, toate ratacirile, toate nelinistile dispar. Si pacatul, de asemenea, dispare. ”

Lupata spirituala trebuie dusa cu zel. Batranul Antim zicea: “Zelul si nepasarea sunt doua mijloace puternice. Unul ne uneste cu Dumnezeu si celalalt ne separa. Zelul este un fier incins, nepasarea este un fier rece: oricat de tare ar lovi fierul in fierul rece, nu poate face ceva din el, pe cand fierul incins este usor de modelat. ”

Cunoasterea de sine il face pe om intelept. Batranul Iosif zicea:
“Cunoasterea de sine il face om mult mai intelept decat alti oameni. El devine smerit si in acelasi timp primeste harul Sfantului Duh.”

La intrebarea dificila de ce oamenii nu devin sfinti?, Batranul Filotei raspunde: ” Responsabilitatea ne revine noua insine. Intai proastei noastre dispozozitii apoi neglientei si lenei noastre, in al treilea rand slabei noastre iubiri de Dumnezeu sau lipsei ei, in al patrulea rand iubirii noastre fierbinti catre mamona, atasamentului fata de bunuri materiale si inclinatiei noastre catre lucruri josnice”

I.P.S Arhiepiscop ANDREI de Alba Iulia, Pledoarie pentru o viata morala curata