SFINTII PARINTI INDRUMATORI PE CALEA ORTODOXIEI

Ineleg faptele mele eu, neferictul, si tremura sufletul meu. Vad nepasarea mea si tremura oasele mele. Vad lenea mea si inima mea se chinuieste. Vai mie, nefericitului, ma tem sa nu aud glasul acela infricasator: “nu va cunosc pe voi”. Sa nu aud hotararea aceea infricosatoare: “duceti-va de la Mine”. Sa nu fiu trecut in partea cea de-a stanga si in randul caprelor sa fiu asezat. Sa nu ma alunge cu sabia ingerul in gheena crud si nemilostiv. Sa nu fiu trimis in focul cel nestins cu cei ce si-au primit de aici bunatatile, iubitor de placeri fiind. Sa nu fiu osandit cu cei mandri, mandru fiind, in intunericul cel mai dinafara, unde sunt plangerea si scrasnirea dintilor. Nu in locul celor ce asteapta a capata, peste nadejde, sa dau de munci nemuritoare, unde cu desavarsire nu este picatura de apa sau alta oarecare slabire, ci intuneric si stramtorare, glasuri de tanguire si plangere nemangaiata, foc intunecos si nesfarsit si cu adevarat moarte fara de moarte.

DOXOLOGIE
Asculta mai multe audio Diverse