SFINTII PARINTI INDRUMATORI PE CALEA ORTODOXIEI

Iata Doamne, inaintea ochilor am negraita Ta indelunga rabdare si greselile cele nenumarate. Da-mi Stapane, umilinta si lacrimi ochilor mei, ca sa ma plang pe mine ziua si noaptea in toata viata mea, ca sa aflu mila cel ce sunt fara aparare, cand va tremura tot sufletul la sederea Ta de fata cea infricosatoare, cand se vor face descoperirea si aratarea celor in ascuns lucrate, cand, vadirea gandurilor si cercetarea aducerilor aminte si mustrarile constiintelor si pedepsele nemuritoare ale dispretuitorilor care ca mine au lepadat sfintele si mantuitoarele Tale porunci, cum oare ma voi afla eu pacatosul, in ceasul acela infricosator, cand te vei pogora Tu, Judecatorul, cu mania si cu urgia nesuferita?
Cand va tremura tot pamantul ca apa marii si muntii vor fi vazuti ca se topesc ca ceara de la fata focului, iar marea se va zbarli si se va micsora foarte de frica slavei Tale? Cum oare ma voi afla eu, pacatosul, cand ne vom infatisa fiecare rusinos, insufland privitorilor mila, plecat cu genunchii si mainile si dureros la certarea cu de-amanuntul a celor petrecute intre noi pana si a miscarilor mintii? Vai mie, cine oare nu se va invinui pe sine in infricosatul ceasul acela? Ca nu se va indrepta inainta Ta nimeni dintre cei vii. Nici ingerii nu sunt fara prihana inaintea maretiei Tale, caci si cei puternici puternic vor fi cercetati; si caruia s-a dat mult mult i se vacere. Si, pe cat cineva impartasit fiind de binefaceri a pacatuit, pe atata cu dreptate va suferi pedepse de la Tine Dreptule Judecator.