



-Si cum dobandim, Parinte, smerenia si iubirea? -Sa va povestesc ceva, copii. Era o data o pastorita care vietuia in munti. Ziua intreaga se ostenea sa pasca bine oile, sa le adape, sa le pazeasca de fiare, iar seara le aducea inpoi la stana, le mulgea si le oranduia. Cand se facea noapte si parintii ei adormeau, ea, desi era foarte obosita, sarea gardul stanei, alerga in intuneric, printre stanci, pe maracini, si ajungea pe partea cealalta a muntelui, ca sa intalneasca un tanar pastor pe care mult il indragea. Si se bucura mult cand il intalnea, in ciuda ostenelilor si jertfelor. “Iubitul” sufletului nostru trebuie sa fie Hristos si, astfel sufletul va fi fericit ca si pastorita indragostita. Si ce sunt iubirile omenesti pe langa iubirea dumnezeiasca? Stricaciune si inselare. Dar iubirea dumnezeiasca este vesnica si adevarata. Sufletul indragostit de Hristos este pururea fericit si senin, orice I s-ar intampla, oricate osteneli si jertfe l-ar costa dumnezeiasca lui dragoste. Ba, mai mult, cu cat se osteneste si se jertfeste pentru iubitul sau Hristos, cu atat se simte fericit. Sufletul se indragosteste de Hristos cand Ii cunoaste si-I indeplineste poruncile. Sufletul indragostit de Hristos isi iubeste semenii. In sufletul indragostit de Hristos nu poate navali diavolul, oricat s-ar cazni, fiindca nu incape, nu este loc pentru El. In felul acesta vom putea duce o viata cu adevarat crestineasca.
Slava la Litie
Asculta mai multe audio Diverse










More Options ...

Categories
Tag Cloud
Blog RSS
Comments RSS

Void
Life « Default
Earth
Wind
Water
Fire
Light 
12:46 - Iulie 25th, 2009
Oare cati dintre noi sunt capabili sa aiba dragostea pastoritei ca dragoste fata de Hristos? Oare cati dintre noi, sunt capabili sa treaca prin osteneli si jertfe pentru dragostea lui Hristos si sa aiba sufletul la fel de fercit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ma mai intreb cati dintre noi urmeaza exemplu pastoritei care dupa o zi lunga de oboseala merge in ascuns la pastorul ei cel mult indragit, asa si noi ar trebui oricat de obositi am fi sa alergam la Hristos si sa vorbim prin rugaciune.
Frumoasa comparatia Parintelui.