SFINTII PARINTI INDRUMATORI PE CALEA ORTODOXIEI

Cetatea Damascului din Siria a odraslit pe Ioan Damaschin din parinti credinciosi si de bun neam, a caror dreapta credinta in Dumnezeu le-a fost mult mai scumpa decat aurul. Acea vreme era cumplita, caci saracinii robisera partea aceea, luand cetatea slavita, facand multa rautate crestinilor, pe unii omorandu-i, iar pe altii vazandu-i in robie, incat pe nimeni nu lasau sa slaveasca pe Hristos pe fata.
Atunci, parintii lui Ioan Damaschin, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu fiind acoperiti, au fost paziti intregi, cu sanatatea si averea, pastrand intreaga credinta. Pentru ca le daduse lor Preabunul Dumnezeu a afla dar inaintea saracilor, precum odinioara a avut Iosif inaintea egiptenilor si Daniil inaintea sirienilor.
Deci, nu opreau raucredinciosii agareni, pe parintii sfantului a crede in Hristos si a preamari pe fata preasfant numele Lui. Ba, chiar, au pus judecator al cetatii pe tatal lui Ioan si stapanitor peste ispravniciile poporului. Iar el, fiind intr-o fericire ca aceea, mult bine facea fratilor celor de o credinta, pe cei robiti rascumparandu-i, pe cei inchisi prin temnite liberandu-I de prin legaturi si izbavindu-I de la moarte si dand mana de ajutor celor ce patimeau in necazurile cele mai mari.
Astfel, erau in Damasc parintii cuviosului, in poporul agarenilor, ca o facile in intuneric, ca o samanta in Israil si ca o scanteie in cenusa, paziti de Dumnezeu , ca asa sa iasa dintre dansii faclia cea aprinsa a Bisericii lui Hristos, adica Ioan Damaschin. L-au nascut fara piedica pe fiul lor prin botez, numindu-l cu numele darului de Ioan.
Crescand pruncul, parintele lui se ingrijea pentru dansul sa-l creasca bine si sa-l invete nu obiceiurile saracinilor, nici vitejiile cele ostasesti, nici vanarea fiarelor, nici altfel de mestesug omenesc; ci blandetea, smerenia, frica de Dumnezeu, cum si intelegerea dumnezeiestilor scripturi. Tatal sau se ruga cu sarguinta, sa-i trimita un om intelept si binecredincios, ca sa-i fie fiului sau bun invatator si propovaduitor spre faptele cele bune.

Psalmul 110
Asculta mai multe audio Diverse

Deci, fiind auzit de Dumnezeu, o dorea Ceea ce dobandit, intr-acest chip: barbarii de ingrijire erau în Damasc, Iesind adeseori pe mare si pe uscat, în Părţile cele de primprejur, robeau pe crestini si, ducandu-i la Cetatea lor , PE UNII II, vindeau in targuri, iar pe altii ii ucideau cu Sabia. Sa intamplat ca odata prins AU ONU monah oarecare, cinstit cu chipul, dar mai cinstit cu sufletul, cu Numele Cozma fiind vandut in targ impreuna cu altii. Iar cei ce aveau sa fie taiati cu Sabia, cazand la picioarele monahului aceluia, il rugau cu lacrimi, ca si el sa se roage lui Dumnezeu pentru Sufletele lor. Saracinii CE vazand inchinaciunile le făceau catre Monah l-au intrebat pe monah cu ce cinste si o dregatorie fost cinstit de crestini, în Patria sa?
  Cu lacrimi raspuns monahul ONU:
  -N-am avut nici un fel de dregatorie, nici cu cinstea preotiei n-am fost cinstit, ca sunt netrebnic numai Monah.
  Statea acolo departe, tatal lui Ioan, de ingrijire vazand Batran PE Plangand si dupa haina cunoscandu-l ca este monah, sa apropiat de Dansul, mangaia vrând Al în necaz si ia spus:
  -Pentru ce Plangi omule a lui Dumnezeu, de parasirea lumii acesteia de ingrijire de de mult te-ai lepadat si ai murit pentru ea, CIP Precum te cunosc dupa.
  -Nu plang pentru parasirea lumii acesteia, Căci Precum ai zis, am murit pentru lume si nu bag in seama nimic dintre acestea ce sunt in ea, stiind ca Alta viata mai buna si fara moarte si vesnica este gatita robilor lui Hristos; ci pentru aceasta ma tanguiesc, Căci ma duc din lumea aceasta fara UIF, dupa mostenitor nelasand a mea.
Mirandu-se batranul acela a zis:
  -Tu esti Monah grija te-ai dat pe tine lui Dumnezeu spre pazirea curateniei, iar nu spre Nasterea de fii; deci pentru ce te mahanesti ca n-ai UIF?
  Araspuns Monahul:
  -Nu intelegi stapane, nu graiesc de UIF trupesc, nici despre mostenirea materialnica, ci despre cea duhovniceasca.
  Deci Pentru aceasta plang si ma tanguiesc, CA Precum se mahanesc parintii cei trupesti vietuiesc Cand în insotire si nu lasa FII, asa si eu ma mahnesc ca n-am facut Nici un fiu duhovnicesc, grija sa Ramana dupa mostenitor al meu.

  Auzind Aceste cuvinte, tatal lui Ioan sa bucurat ca a PE Comoara aflat de ingrijire dorea o. Sa dus degraba la domnul saracinilor si, cazand la picioarele lui, la rugat cu sarguinta ca sa-i daruiasca PE Acel Rob; nu ONU fost lipsit de Cererea SA, Căci am sa daruit lui de la Domnul Dar acest.
  Deci Cozma Mare cu PE luand fericitul Bucurie, la dus in casa sa si-l mangaia pe el de patimirea cea rea si indelungata, de ingrijire pe o avut-o, Dandu-am toata indemanarea si odihna; apoi ia zis:
  -Iata ca nu numai libertate Ti-a daruit Dumnezeu, ci si dorinta inimii tale implinit O-o. Pentru ca am acesti copii, unul imi este fiu dupa incendiu, adica Ioan, iar celalt este luat în loc de fiu si este de un nume cu cuviosia ta, pentru ca se cheama Cozma.
  Deci parinte Rogu-te, Invata-i pe dansii intelepciunea ta si obiceiurile cele bune, povatuieste-i spre toate lucrurile cele bune si fa-i pe dansii fii tai duhovnicesti; Naste-i pe dansii Invatatura prin, creste-i blanda prin pedepsire si EI lasa pe după tine mostenitori nefuratei poveste Bogatii cele duhovnicesti.
  Fericitul Batran O primit cu bucurie preamarindu-l pe Dumnezeu.
Si au invatat copii cu sarguinta si cu buna sporire intrecand chiar intelepciunea invatatorului lor.
  Urmeaza
  Mana dreapta o Sfantului Ioan Damaschin-minune dumnezeiasca
 
Psalmul 46
Asculta mai multe audio Diverse

In putina vreme au strabatut toata invatatura ce se afla in logica, in filosofie si in aritmetica, ca si ucenicii lui Pitagora si a lui Diofant, iar masurarea pamantului au invatat-o asa, incat se parea ca sunt ca oarecare noi Elucizi. Mestesugul muzicii in asa chip l-au invatat, precum ii arata cantarile bisericesti cele alcatuite de dansii si stihurile cele scrise de ei.
Apoi n-au ramas neinvatate de dansii nici astronomia si nici tainele dreptei credinte, pe care prea bine le-au cunoscut. Au invatat si obiceiurile cele bune si catre viata plina cu fapte bune s-au povatuit de bunul lor dascal, facandu-se desavarsiti, atat intru intelepciunea cea duhovniceasca cat si in cea lumeasca. Ioan s-a facut un renumit teolog, precum il arata a fi cartile lui cele de Dumnezeu insuflate si inteleptite.
Apoi dupa ce tatal sau s-a mutat la cele vesnice, domnul saracinilor a voit al face mai intai sfetnic al sau, dar el se lepada avand dorinta inclinata in alta parte; insa fiind silit s-a supus si a primit dregatoria chiar nevrand si s-a facut stapanitor in cetataea Damascului.
In vremea aceea imparatea peste greci Leon Isaurul, care, ca o fiara s-a sculat impotriva bisericii lui Dumnezeu si ca un leu ce rapeste si racneste.Auzind despre acestea, Ioan s-a aprins cu ravna pentru buna credinta, urmand lui Iie Tesviteanul si celui de un nume cu dansul, adica lui Ioan Mergatorul inaintea lui Hristos.
Deci scotand sabia cuvantului lui Dumnezeu, a inceput a taia ca pe un cap dogma cea ereticeasca a imparatului celui cu narav de fiara. Caci scriind mai multe carti despre cinstirea sfintelor icoane, le-a trimis catre cei dreptcredinciosi, pe care ii stia, in care carti arata cu intelepciune din Scriptura si din vechile asezamante ale purtatorilor de Dumnezeu Parinti, ca se cuvine a da inchinaciune sfintelor icoane.
Apoi ruga pe acei catre care scria, sa arate acele carti si altor frati care sunt de o credinta spre intarirea dreptei credinte.
Deci, se sarguia fericitul Ioan a alerga prin toata lumea, daca nu cu picioarele, cel putin cu cartile sale insuflate de Dumnezeu. Ajungand la auzul imparatului Leon cel rau credincios, nerabdand mustrarea credintei sale cele rele a chemat pe ereticii cei de o credinta cu el si le-a poruncit, ca, prefacandu-se a fi de dreapta credinta sa caute intre cei binecredinciosi vre-o scrisoare de-a lui Ioan scrisa chiar de mana lui si sa o ceara de la dansii ca sa o citeasca pentru folos.
Ajutatatorii rautatii au aflat undeva la cei bine credinciosi o epistola scrisa de mana lui Ioan, pe care cerandu-o cu viclesug, au dat-o in mana imparatului. Acela a dat-o in mana unor scriitori iscusiti, ca stfel privind scrisoarea lui Ioan, cu acelasi fel de litere sa se scrie o carte catre imparat ca si cum ar fi scrisa de mana lui Ioan. Astfel au intocmit doua scrisori una care ar fi fost scrisa chiar de mana lui Ioan si una ca si cum ar fi fost scrisa din partea lui Leon cel viclean catre domnul saracinilor.
Amundoua scrisori le-a trimis imparatul cel cu nume de leu si cu naravul de fiara, printr-un om al sau catre domnul barbarilor in Damasc. Iar acela citindu-le a chemat pe Ioan aratandu-i acea scrisoare cu viclesug. Luand seama si citind scrisoarea Ioan a zis:
- Literele ce se afla pe hartia aceasta vad ca sunt asemenea cu scrisoarea manii mele; dar n-a scris mana mea acestea, caci mie nici in minte nu mi-a venit candva sa scriu unele ca acestea catre imparatul grecesc si sa slujesc eu cu viclesug domnului meu?
Atunci domnul, umplandu-se de manie, a poruncit sa-i taie mana cea dreapta, nevinovatului Ioan. Deci s-a taiat dreapta lui Ioan; dreapta aceea care facea puterea celor drept credinciosi, pentru Dumnezeu, care mustra pe cei ce ocarasc pe Domnul.
Primind mana taiata Ioan, a intrat in camera sa de rugaciune si, cazand la pamant inaintea sfintei Icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, care avea in mainile sale Pruncul, a lipit dreapta cea taiata la locul ei rugandu-se suspinand din adancul inimii si plagand pentru vindecare.
Rostind rugaciunea cu multe lacrimi, Ioan a adormit si a vazut in vis icoana Preacuratei Maicii lui Dumnezeu cu ochii luminosi si milostivi, cautand spre dansul si zicand:
-Iata mana ta este sanatoasa. De acum nu te mai mahani. Insa osteneste-te cu dansa fara lenevire, precum ai fagaduit mie si fa-o condei a scriitorului ce scrie degraba.

Sa se bucure sufletul tau in Domnul
Asculta mai multe audio Diverse

 Hristos este totul

_Viata fara Hristos nu este viata. Daca nu vezi pe Hristos in toate lucrurile si gandurile tale inseamna ca esti fara de Hristos. Ai priceput?

Imi amintesc si un cantecel: ” Cu Hristos pretutindeni, n-am teama de nimic!”. L-ati auzit vre-odata? Il canta copii, nu mi-l amintesc in intregime. Asa trebuie sa-l vedem pe Hristos. Ca pe prietenul, fratele nostru. El este tot ce este mai bun si mai frumos, e totul. Ne striga mereu: ” Sunteti prietenii Mei, oameni buni, de ce nu pricepeti? Suntem frati! Eu nu va amenint cu iadul, nu va inspaimant, ci va iubesc! Vreau sa va bucurati impreuna cu Mine de viata!”.

Asa este Hristos! Nu imbufnat, nici suparat, cum e omul chinuit de ganduri si presiuni ce l-au ranit de-a lungul vietii. Hristos e viata noua. Cum sa spun? Hristos e totul. Bucuria, viata, lumina cea adevarata care-l veseleste pe om si-l face sa zboare, sa-i priveasca pe toti, sa sufere pentru toti, sa-i doreasca pe toti, impreuna cu el, aproape de Hristos.

Atunci cand gasim o comoara sau orice altceva, nu vrem sa dam de stire nimanui. Crestinul, insa, cand Il afla pe Hristos, cand Il afla si Il simte inlauntrul sufletului sau, vrea sa strige si sa-L marturiseasca pretutindeni si tuturor. Iubiti-L pe Hristos si nu ravniti nimic decat dragostea Lui. Hristos este totul, e izvorul vietii, marginea doririlor. Toate cele frumoase sunt in Hristos.

Departe de Hristos, nu e decat mahnire, melancolie, furie, suparare, amintiri ale loviturilor vietii, ale presiunilor si greutatilor de tot felul. Doar de acestea avem parte fara Hristos. Orbecaim incoace si incolo si nu ne oprim nicaieri. Oriunde il aflam pe El, fie si intr-o pestera, ne oprim si zabovim acolo si ne temem sa plecam, ca nu candva sa-L pierdem.

Cand spunem ca suntem crestini, intelegem ca suntem a lui Hristos. Ai priceput? Orice s-ar intampla. Chiar si in clipele de slabiciune, de indata ce iL vedem pe Hristos, ne schimbam dispozitia si ne dorim sa fim cu El.

Exista si satana, iadul, moartea. Ele sunt o alta latura-raul, intunericul si lucrurile lui. Dar cine este al lui Hristos Il iubeste pe Dansul, si iubindu-L, e izbavit de diavol, de iad si de moarte.
DOAMNE RABDAND TOATE
Asculta mai multe audio Diverse

-Cum putem, Bunicutule, sa-L iubim pe Hristos?

-         Cam asa copilul meu: inaltam lumea noastra launtrica spre Dumnezeu si-L chemam. Contempland natura, pomii, florile, pasarile, albinele, marea, pestii, stelele, luna, soarele si toate creaturile minunate, ne intoarcem cu mintea spre Dumnezeu si, laudandu-L  pentru toate acestea, incercam sa pricepem cat de minunate sunt si sa le iubim. Si, cand incepem a le iubi, , iubirea va urca spre Creatorul nostru si, astfel, Il vom iubi cu adevarat. Este absolut necesar sa iubim creaturile, dar, inca si mai mult, pe aproapele nostru.  De aceea se cuvine sa vizitam spitalele, temnitile, orfelinatele, azilurile de batrani etc. Atunci, iubirea noastra se va dovedi sincera.

 Iubire cu simplitate, fara frica

 De multe ori imi spunea Batranul:

-Sa ai  pururea iubirea. Mai intai iubirea si apoi celelalte. Trebuie sa iubim cu simplitate in inima si tot asa sa si ne rugam.

Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu cu frica de moarte, ci prin multa iubire pentru El. Acesta este un lucru mult mai inalt, copilul meu!
Cat de iubite sunt locasurile tale Doamne al puterilor
Asculta mai multe audio Diverse